In toamna anului trecut, ma aflam in trafic si... in urma unui eveniment nefericit ma trezesc acrosat de o masina condusa de un copil aflat sub 18 ani. Pustiul desi nu avea carnet auto si nici anii pentru acest document, era calm ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi accidentul se produsese din vina lui (nu spun eu asta, doar regulamentul auto care interzice trecerea pe culoarea rosie a semaforului a autoturismelor civile si fara escorta).

Am lucrat mereu in industria it si o parte din ea inseamna lucrul cu diverse echipamente (switch-uri, routere, mediaconvertoare etc). Firma pentru care lucrez (era o idee sa o numesc companie, dar nu este asa mare ca si numar de angajati ca sa folosesc aceasta denumire) executa proiecte de anvergura (retele de date pentru mii de pc-uri). Evident, ca sa lucram, trecem printr-un proces de selectie (licitatie deschisa) si... ca intr-un stat balcanic ce ne aflam, pretul cel mai mic este singurul criteriu determinant.

In timpul facultatii am trait mereu cu visul capitalist ca daca o sa fiu sef de promotie or sa se bata companiile de top pe mine... Nu am fost sef de promotie. Am fost foarte aproape. Media anilor de 9.77 nu a fost suficient.

Visele mele de a lucra pentru o mare companie si de a ajunge eventual intr-un post de conducere s-au stins destul de rapid, inca din perioada cand alergam in costum de la un interviu la altul. In perioada respectiva absolvisem facultate, master si eram in a doua jumatate a programului MBA care costa mai mult decat un apartament atunci (in prezent sunt 100 de programe MBA, care mai de care mai ademenitoare si la costuri desprinse parca din reclamele chinezesti).

Multe dintre articolele publicate de mine sunt doar raspunsuri la probleme de care m-am lovit. Dorinta mea este de a face publice problemele si rezolvarile acestora, pentru ca este probabil ca altcineva cu problema X sa gaseasca rezolvarea Y aici pe web-forum, reducand astfel timpul pierdut cu teste si incercari.